Vamă

E vară, mă-ndrept spre mare,
Doar eu, cu mașina din dotare,
Pe autostrada ca un fluviu de mașini grămadă.
Pe iubita care m-a părăsit pentru alta 
(Cum adică "alta", cum vine asta?)
Vreau s-o îngrop în valuri.
Mi-a spus c-așa a fost ea dintotdeauna,
Că-i plac și fetele,
C-a găsit una bună,
De bărbați, că nu vrea să mai audă o vreme
Și să-i dau pace.
E dimineață, ora șase.
În dreapta, un lan de floarea soarelui
Mă salută voios, cu mii de raze.
Din boxe se revarsă "Perfect fără tine",
Încep să fluier, să mă simt bine.
Apăs pedala, un pic cam tare,
Mașina nechează, se încovoaie,
Sau poate doar mi se pare,
De la jointul fumat 
Acum vreo douăj' de minute.
În orice caz, i-am dat blană.
"Văd eu ce fac când ajung în Vamă",
Îmi zic cu voce tare, 
Rugându-mă, ca până acolo,
Să nu-mi iasă-n cale vreun curcan.
O să mă uit după sirene
Mai rău ca salvamarul după geamandură.
Și trebuie să mă cuplez eu cu o tipă mai normală.
Vom aduna scoici, ne vom da cu banana,
Ne vom plimba pe mal, sub clar de lună
Și desigur o să bem bere
Până ajungem s-o facem în public.
O să-mi șoptească vorbe dulci în ureche,
Cortul ne va fi casă și vom fi o pereche,
Pentru o săptămână
Sau poate o vară,
O viață.
Foto: Julian Nyča, https://creativecommons.org/licenses/by-sa/4.0/deed.en

Dă versurile mai departe!

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Înapoi sus