Cișmigiu, tu și eu

Îți mai aduci tu oare aminte
De zilele când ne plimbam de mână,
Prin Cișmigiu, pe alei strâmte,
Râdeam, glumeam, eram împreună.
Vată pe băț îți cumpăram
Și te mânjeai ca o copilă,
Suc din aceeași sticlă beam
Și cu foc ne sărutam pe gură.
Franțuzesc, lip-gloss, șopârlă,
Știam atâtea stiluri alese,
Nu ne sfiam de câte-o bătrână,
Și-adesea se lăsa cu excese.
Făceam mișto de câte-o statuie
Și sculptorul ce-o-nchipuise,
Eram nebuni cum alt cuplu nu e,
Eu, pătimașul Robert, tu, încântătoarea Lise.
Ne mai suiam în câte-o barcă,
(Ce ne mai plăcea să ne dăm în bărci!)
Vâsleam și mă stropeai cu apă,
Iar eu mă făceam că-ți dau un brânci.
Uitam de noi, întinși pe-o bancă,
Înconjurați de trandafiri,
Eram atât de tineri, parcă,
Și aveam soarele-n priviri.

Dă versurile mai departe!

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Înapoi sus